Try to follow me.

Razele soarelui atingeau jucăușe sticla ușor zgâriată a ferestrei, mângâind chipul palid al tânărului Sungmin. Leneş, atinge de ceva timp cu tălpile goale podeaua răcoroasă ce mereu îl făcea să tresară uşor. Cu un zâmbet specific pe buze, păşește către dulapul său, îmbrăcându-se în doar câteva clipe cu ceva lejer dar în așa fel încât să-l prindă bine - mai exact o pereche de jeanși, o cămașă chiar viu colorată alături de nelipsiții adidași favoriți; părul blond, era deja ciufulit de la natură, deci indiferent cât ar fi stat în faţa bucăţii de sticlă în care-şi vedea reflexia în fiecare dimineaţă, tot aşa ar fi arătat. Doar o scurtă privire de jur-împrejur, irișii negri oprindu-se asupra ferestrei. Nu mai adaugă absolut nimic, nici un gest, doar își întinde larg mâinile în aer și iese, mai mult alergând din casă, învârtind cheile pe deget.
Ajuns pe coridorul imens, își așează cu grijă cămașa, ca nu cumva să fi fost ceva imperfect, verificându-și buzunarul unde se afla telefonul său, alături de căști - simțea mare nevoie să se refugieze în muzică în ultimul timp dar totuși, trebuia să se concentreze și pe alte lucruri mai importante. Printr-un gest scurt și rapid, își ciufulește din nou părul blond și pornește pe coridorul plin de elevi, împărțind acel entuziasm de dimineață. Mai privește din când în când în jurul său, irișii neobișnuiți de negri și profunzi având o sclipire aparte - părea a fi un copilaș însă avea 19 ani iar aspectul îi trăda multe trăsături.

Inca o zi in care aveam ora dupa ora si eram extrem de obosita. Cum se putea sa nu beau eu cafea de dimineata? Simplu, am uitat iar Yu, vazandu-ma somnoroasa mi-a zis de mii de ori sa fac asta. Am oftat usor in timp ce am trecut si pe la automatul de cafea si am luat una de acolo. Nu trecu mult timp si energia mi-a revenit la viata. Aveam ore si nu puteam sa stau si sa dorm pe mine in timp ce pe altii ii invatam despre Apararea magiei negre. Norocul ei cel mai era ca nu avea ce face prima ora pentru ca nu alt profesor ii ceru ora pentru a recupera una din orele sale pierdute. Desigur ca nu am putut sa refuz aceasta oportunitate de a dormii pe mine sau de a sta linistita. Mi-am pus mai bine geanta pe umeri si am inceput sa ma duc spre cancelarie, fiind singurul loc in care puteam sa stau in acest moment. Mergeam, in timp ce ma duceam la fiecare elev de pe hol si il trimiteam in clasa pentru ca ii incepusera ora. Doamne, stiam eu ca elevii aud numai soneria cand trebuie sa termine orele. Pana la urma am mers ce am mers si am vazut un baiat blond care i se parea cunoscut. Cu cat m-am apropriat mai mult, cu atat fiecare nerv incepu sa imi pulseze pentru ca stiam cine este dar acum am uitat pe moment. Pana la urma m-am dus la el si i-am pus mana pe umar, atunci chiar aducandu-mi aminte cine era baiatul. Era Sungmin, un elev destul de silitor dar desigur asta nu mereu.
- Ammm....Sungmin orele au inceput. Ce cauti pe holuri acum? Nu imi spune ca te-a dat un profesor afara de la ore, spun eu uitandu-ma foate serios la baiat.
Poate ca nu patise nimic si pur si simplu nu avea chef de o ora. Ii mai intelegea pe elevi in situatiile astea dar totusi nu trebuia sa stea pe hol, pe unde pot trece si alti profesori mult mai exigenti decat ea.