I feel you close, I feel you breathe ; You're haunting me

- Flashback -
-Oh, tu! Ştiu foarte bine că nu am putea niciodată să fim împreună! Dar, amăgirea este una din plăcerile vieţii. zise Ah Ra pe un ton destul de dulce, zâmbindu-i calmă băiatului şi făcându-se singură să creadă acele cuvinte.
Se ridică în picioare de pe bancă privindu-l uşor tristă. Nu se putea aştepta la o altă relaţie cu el, din cauza faptul că se cunoşteau de mici, ar fi fost destul de greu pentru ei să aibă o relaţie. Mai ales..când el fusese cu sora ei mai mare, mai mare chiar şi ca el. Ea nu se putea compara cu ea, deşi niciodată nu va înţelege de ce Ki Rah i-a frânt inima. Important e că de atunci el se purta mai ciudat.
Plecă din parc după ce îşi luă la revedere de la el, voia să ajungă mai repede acasă şi să uite că a fost destul de încrezătoare în ea pentru a face o primă mişcare. Greşise. Greşise letal. Avea să rămână doar prietena lui ca şi până acum, la fel de apropiaţi ca şi până acum. Un frate şi o soră.
- End flashback -
Ah Ra se trezi bulversată. Afară era lumină, putea observa asta, draperiile din camera sa fiind trase. Se ridică uşor în şezut, ciufulindu-şi cu o mână părul, privind cu ochii între-deschişi către ceasul de pe noptiera sa. Era ora unsprezece, era şi prima oară când era trează la aşa oră, era obişnuită să se trezească după ora două. Probabil din cauza durerii de cap se trezi mai devreme. O durea destul de rău după noaptea trecută, să meargă în club cu sora ei fusese o idee bună chiar dacă acum suporta consecinţele.
Se dădu brusc jos din pat, ridicându-şi mâinile deasupra capului, ridicându-se uşor pe vârfuri, intinzându-se până când câteva oase îi trosniră.
Se îndreptă lent spre balcon, păşind pe el. Casa băiatului era fix lângă a sa. Balcoanele erau aproape lipite aşa că, de când era mică era obişnuită să sară la el. Îşi dădu câteva şuviţe de păr blondin la o parte de pe chip, rezemându-se cu ambele mâini de balustradă, privind spre balconul băiatului din faţa ei. Căscă, ducându-şi rapid mâna la gură. Punea pariu că şi băiatul dormea, avea să îi dea scularea, desigur. Îşi întinse un picior pe partea cealaltă, după şi al doilea, trecând imediat pe balconul lui. Diferenţa era prea mică, doare de câtiva centimetri. Deschise uşa de la balconul lui imediat, el mereu lăsând-o deschisă. Era obişnuit cu Ah Ra care îi mai dădea din când în când trezirea şi care îl mai stresa.
Intră în dormitorul lui, punându-şi podul palmei la gură, mereu venindu-i să râdă când îl vedea cum doarme. Se apropie uşor de patul lui, trăgând odată, cu forţă de cearceaful său. Băiatul trase de o parte a lui, însă nici ea nu se lăsă.
-Leneşule! Dă-te jos că vreau să beau cafea şi ai mei au plecat de dimineaţă! strgă aceasta pe tonul ei zglobiu, încă trăgând de cearceaf. Băiatul renunţă în cele din urmă, Ah Ra reuşind să tragă cu putere şi să zboare cearceaful pe podea. Îşi puse mâinile pe talia lui, începând să râdă.
-Bine! Încăpăţânat să rămâi! Nici că mai vezi cearceafu ăsta! zise ea încă râzând.
Luă cearceaful băiatului în mâna, ieşind din dormitorul lui şi coborând scările cu cearceaful după ea. Dacă băiatul voia să joace murdar, ea avea să-i ia ce iubea mai mult. Adică, cearceaful ăla care îl încălzea şi îl făcea un leneş.
Se purta ca la ea acasă, era şi logic deodată ce cunoştea casa perfect. Doar o cunoscuse de când avea şapte ani. Trase aer adânc în piept, lăsând cearceaful în sufragerie, ea intrând în bucătărie.
Dădu drumul aparatului de cafea, aşezându-se pe unul dintre scaunele din bucătărie, aşteptând ca aceasta să fie gata.
-Ahhh, îmi este somn! mârâi aceasta, punându-şi chipul în palme, rezemându-şi coatele de masa din bucătărie. Stătu aşa preţ de câteva secunde, după lăsându-se pe o parte pentru a privi către scări. Aştepta ca leneşul să coboare, nu îi plăcea să stea singură. Îşi muşcă buza cu putere, trecându-şi lent o mână prin părul blondin.

Băiatul era cu totul în lumea viselor, somnul lui era atât de profund că nimeni nu ar fi reușit să trezească. Jaehyun avea un somn profund, mai ales după o seară în care nu făcuse altceva decât să bea și să bea, ajuns acasă se simțea complet plecat de pe lumea oamenilor.
In ultima vreme începuse să bea din prostie, doar așa ca să piardă timpul, își intoxica corpul cu tot felul de alcoolice, parcă nu avea altceva mai bun de făcut. Și doar era o persoană ocupată, mereu avea câte ceva de făcut, dar uite așa, el își risipea timpul.
El era de părere că avra dreptul să facă ce vroia cu viața lui, nu ascultase în viața lui de nimeni, și ce e drept, crescuse cam aiurea, urmând orice fel de anturaj prost, dar reușind să iasă din orice belea până la urmă. Până la urmă, avea și el capul pe umeri.
Îi plăcea să simtă tot felul de senzații noi, iar înafară de droguri, încercase aproape orice. În acei optsprezece ani ai lui, își făcuse de cap, urma să se mai liniștească puțin.
Pentru el era foarte important să nu aibă regrete sau remușcări, chiar ura aceste două sentimente. Jaehyun nu regreta nimic. Nu regreta nici atunci când fusese împreună cu Ki Rah, o fată cu doi ani mai mare ca el, care, aparent, se jucase cu el, dar mai întâi se jucase și el cu ea.
Nu orice relație avea un sfârșit fericit, știa că acea fată nu era potrivită pentru el. Dar cine i se potrivea? Din cauza caracterului sau rece și distant, nu reușea să se atașeze de nimeni iar prin urmare să se îndrăgostească.
"Love? Don't make me laugh." le răspundea tuturor celor care îl întrebaseră dacă o iubea pe Ki Rah sau orice altă fată.
La doar câteva luni după despărțirea să cu Ki Rah, nu simțea niciun regret și nici nu suferea din cauza relației. Până la urmă, el nu iubise niciodată și nimeni nu îl iubise pe el. Defapt, poate știa pe cineva care îl iubea, doar că ar fi fost imposibilă o relație între ei doi.
Simți cum cearșaful moale fu tras cu forța de la pieptul său și auzi o voce mult prea cunoscută pentru el că să nu își dea seamă cine era. Nu prea înțelese cuvintele fetei și nici că se obosi să le înțeleagă, mereu spunea aceleași lucruri.
Fața îi luase prea iubitul lui cearceaf, iar somnul lui era că și spulberat. Băiatul își duse o mână la ochi, acoperind în așa fel lumina care pătrundea printre genele ochilor între-deschiși. Mormăi ceva de neînțeles, întorcăndu-se pe o parte, simțind o durere incredibilă de cap. Chiar ura mahmureală. Simți o mână fină pe pielea lui, el fiind fără tricou și un râset al naibii de enervant pentru el în acel moment.
Dar ce putea să facă? Era prea obișnuit, de când era mic Ah Râ îl trezea în fiecare dimineață, ea locuind fix lângă el. Balcoanele lor erau una în fată alteia, iar ea reușea mereu să între la el în cameră din cauza asta. Băiatul nu comenta niciodată prea mult, deoarece știa că fata era mult prea încăpățânată ca să îl înțeleagă și, oricum, nu și-ar fi bătut niciodată capul prea mult cu ea. Sincer nu o înțelegea, el era complet conștient că fata avea sentimente puternice pentru el iar ea era conștientă că băiatul nu simțea nimic pentru ea. I-o spusese de mai multe ori, dar fata dorea să îi fie prietenă. Fie cum vroia ea, lui nici că îi păsa.
Băiatul se ridică în șezut după câteva minute, mușcându-și buza inferioară din cauza durerii de cap. Se ridică din pat, și ciufulit și fără tricou cum era, coborâ scările spre bucătărie. Băiatul fu nevoit să se țină de perete, deoarece capul i se învârtea în toate părțile. Ajunse în cele din urmă în bucătărie, și fără nici măcar să se uite la fată, se așeză la masă, pe scaunul din fața fetei.
-Fă-mi și mie o cafea. spuse pe un ton de adormit, lăsându-și coatele pe masă și masându-și fruntea. -Știi cumva unde sunt analgezicele? o întrebă, deoarece fața îi cunoștea mai bine bucătăria decât el însuși. De fiecare dată când băiatul avea nevoie de ceva era nevoit să o sune pe Ah Râ, neplăcându-i acest lucru, dar el pur și simplu nu era prea familiarizat cu bucătăria și tot restul.

Ah Ra încă stătea pe scaun, brusc simţindu-se moleşită. Era diferit. Când era doar o fetiţă fusese diferit. Statul cu Jaehyun era mai plăcut şi se simţea mai relaxată. Pe vremea aceia nu avea sentimente atât de bine pronunţate şi nu îi era nici mare chestie să vină mereu să se joace la el acasă sau, să-l invite pe el la ea. Acum, îi era mult mai greu. Era destul de greu, ca o provocare să stea şi să-i dea trezirea mereu, băiatul fiind în faţa ei fără tricou. Când erau mici stăteau împreună şi se vizitau pentru că se jucau împreună. Dar acum? Cu ea care îi dădea trezirea mereu, păreau a altceva. Ce joc jucau ei acum? Avea sentimente pentru el pe care niciodata nu s-a temut să le recunoască dacă era întrebată, deşi niciodată nu a insistat cu ele.
Oftă lung, învârtindu-şi o şuviţă blondină pe degetul arâtător. Dacă mai stătea mult aşa avea să adormă, visând tot la el. Era destul de energică şi nu mai avea prea multă răbdare. Dacă băiatul nu avea de gând să ajungă mai repede jos, avea să mearga ea în persoană şi să îl dea jos din pat cu forţa. Se ridică în picioare, indreptându-se spre aparatul de cafea. Aceasta era aproape gata. Auzindu-l pe băiat, se întoarse cu faţa la el, zâmbindu-i dulce.
-Morocănos ca deobicei. Huh? zise aceasta surâzând. Nu îi păsa că băiatulera rece şi ignorant. Ea era obişnuită cu asta, era obişnuită să fie respinsă şi ignorată de el. Aşa a fost mereu şi probabil aşa avea şi să rămână pentru todeauna. Se obişnuise aşa că sentimentele ei erau intacte, nu era rănită cu nimic. Dimpotrivă, o atragea într-un mod ciudat.
-Îţi fac, mai este puţin şi este gata. zise aceasta, rezemându-se cu spatele de marginea tejgheli, stând cu faţa spre băiat. Se încruntă uşor când îl auzi, stând preţ de câteva secunde pentru a se gândi la locul acestora. Era bucuroasă că ea îi cunoştea casa mai bine decât el o făcea deşi locuia în ea. El este uituc şi indiferent cu orice din jurul lui. Se întoarse spre dulapuri, se ridică pe vârfuri şi deschise un dulap de pe mijloc, luând de acolo cutia cu pastile. Păşi uşor spre băiat lăsându-i cutia pe masă, după întorcându-se pentru a turna cafeaua în ceşti.
După ce turnă cafeaua şi puse şi câteva linguriţe de zahăr, se aşeză în faţa lui, întinzând ceaşca sa cu două degete în dreptul lui.
-Şi pe mine mă doare capul după noaptea trecută. Ki Rah a avut chef de dezmăţ. zise muşcându-şi buza pe interior. Începu să-şi mişte degetul arâtător pe marginea ceştii de cafea, privind în lichidul maroniu. Nu ştia ce să mai zică, începutul zilei era mereu ciudat pentru ei. Mai ales cu un Jaehyun cam mahmur si o Ah Ra cu dureri de cap şi aeriană. Se pare că şi casa lui era goală, nu doar familia ei era plecată. Trase aer în piept, apropiindu-şi genunchi, încă privind în ceaşca de cafea.
-Unde sunt ai tăi? întrebă fata, fără să îşi ridice privirea spre el.

Jaehyun se comporta ca un perfect prefăcut, știa că fata îl iubea și lui nici nu îi păsa. Nu credea în iubire, nu simțise niciodată un astfel de sentiment și nici nu avea să simtă prea curând, sau așa spera.
Băiatului nu îi păsa că stătea fără tricou, palid la față și cu părul extrem de ciufulit în fața fetei. Putea să zică că era obișnuit, fata îl văzuse în aproape toate felurile posibile, doar gol nu, încă. Nu îi era rușine să stea așa în fața ei, defapt nici nu îi păsa de cum arăta când era prin preajma ei, deoarece nu o privea ca pe o fată, ci o simplă prietenă. Nu putea nega faptul că fata era extrem de frumoasă, ba chiar mai frumoasă decât sora ei, Ki Rah; dar nu avea să îi spună asta niciodată.
Bineînțeles că era morocănos, la ce te puteai aștepta de la un băiat mahmur trezit cu forța dintr-un somn foarte profund? Ah Râ îi dublase durerea de cap cu energia și veselia ei. Băiatul se uită rece la ea, gândindu-se să îi scoată limba răutăcios dar se hotărâ să evite orice comportament copilăros.
Băiatul își lasă capul pe spate când auzi cea de-a două replică a fetei, cum că cafeaua mai avea puțin ca să fie gata. Nu era ca și cum o folosea pe Ah Râ ca și menajera lui personală dar ea alesese să vină la el în fiecare dimineață, nimeni nu o obliga. Ce-i drept, Jaehyun devenise și mai distant și rece cu ea de când se despărțise de sora ei mai mare, Ki Rah. Sora ei încercase să îl manipuleze, să îl facă să o urască pe Ah Râ, deoarece se știa că cei doi se cunoșteau bine unul pe altul de la vârsta de șapte ani.
Se uită cu coada ochiului la fată când se îndreptă spre dulapuri ca să îi caute pastilele, încercând să memorizeze locul acestora ca să nu fie nevoit să o mai întrebe încă o dată. Nu putea fi răsfățat mereu.
Băiatul luă cutia, desfăcând-o și luând o pastilă ducându-și-o la gură și inghitand-o cu o gură de cafea. Oftă la sfârșit privind în gol, fiind încă pe jumătate adormit. Cu siguranță pastila nu i-ar fi prins bine pe stomacul gol, dar asta era.
Chiar și în acel moment, nu îi făcea niciun efect numele "Ki Rah", pentru el nu însemna absolut nimic, era un nume oarecare, al unei persoane oarecare. Asta era dovada că nu fusese niciodată afectat de despărțirea lor.
-Mhm. îngână acesta, vrând să spună "Aham" dar fiind prea distrus din cauza durerii de cap. Băiatul termină cafeaua în câteva băuturi, ridicându-se pe urmă de la masă și punând-o în chiuvetă.
Rămase cu spatele la fată, dând drumul la maxim la apa, stând doar și privind cum chiuveta se umplea.
-Al naibii mahmureală. spuse nervos băiatul cu o secundă mai înainte să fie întrebat de părinții săi.
-S-au mutat. răspunse scurt băiatul, încercând să răspundă calm, închizând apa și îndepărtându-se de chiuvetă. Se uită la fată, pentru prima oară în acea dimineață, și se încruntă.
-Mă duc să-mi fac dus, tu cred că te descurci. îi spuse băiatul în cele din urmă.

Ah Ra oftă. Nu suporta concepţia băiatului în legătură cu iubirea. Însă ce putea ea să facă? Era deajuns că încă nu îi scoase ochii cu sentimentele sale ca să se simtă prost şi nu îi înterzisese să mai stea pe lângă el. Defapt, şatenul era prea indiferent, probabil nici nu îi păsa. Se purta cu Ah Ra ca şi cu o fantomă. La sensul figurat, putea trece prin ea fără să îi pese de fiecare dată că o răneşte sau o îndepărtează din ce în ce mai mult. Fata nu se simţea prost că îl trezea mai mereu şi că mai stătea încă cu el. Defapt, se simţea bine. Nu îi păsa dacă el o folosea, era mulţumită doar să fie lângă el şi să îl ajute cu ce poate. Fata e o persoană cu inima mare şi nu şi-ar ierta-o niciodată dacă ar rata ceva important din viaţa băiatului.
Momentele în care băiatul fusese beat şi ea îl ajută fusese peste cincizeci. De multe ori lăsându-l să doarmă la ea din cauză că părinţii lui nu ar fi acceptat un astfel de comportament la fiul lor. Ah Ra îşi ura sora şi trebuia să recunoască că mereu a fost complexată de ea şi niciodată nu i-a plăcut să fie comparată cu ea. O ura şi pentru stilul manipulator pe care îl avea. Încercase de prea multe ori să o îndepărteze de Jaehyun, de prea multe ori să-i răsucească cuţitul în rană cu relaţia lor frumoasă deşi ştia că Ah Ra îl iubeşte de când se ştie. Îl iubea atât de mult încât prezenţa altor băieţi în jurul ei i se parea ciudată. Devenise destul de închisă în ea, ocolind pe cât posibil prezenţele masculine care însă nu-i dădeau pace. Ştia că este frumoasă, însă era degeaba dacă singurul băiat pe care îl iubea, o ignora şi nu îi vedea adevărata frumuseţe.
Trase deodată aer adânc în piept privind spre băiat, când auzi acel "mhm" sec. Nu zisese nimic nici la a doua propoziţie spusă de el. Era distrasă de altele şi altele care nu îi dădeau pace pe moment. Îl umări cu privirea ea dându-şi seama că nici nu se atinse de cafea cât timp el o băuse pe toată. Mări ochii când auzi că părinţii lui se mutaseră.
-Ah, deci nu mai e nevoie să dormi pe la mine când eşti prea beat. Norocosule. zise pe un ton destul de trist, însă zâmbi. Zâmbi dulce ca deobicei.
Ah Ra lăsă privirea în jos când se uită la ea. Nu voia să aibă vreun contact acum cu el. Era puţin dezamăgită că părinţii lui se mutaseră. Era obişnuită să îl care pe scări la patru dimineaţa, spre camera ei. Dădu în semn afirmativ din cap, muşcându-şi cu putere buza inferioară. Ca deobicei se alegea cu ceea ce ura cel mai mult: singurătatea. Sr ridică brusc în picioare, aruncând cafeaua ei. Nu mai avea chef să o bea, deja se răcise şi nu mai avea niciun gust. Se uită spre băiat, văzându-l cum merge cu spatele la ea.
-Să nu uiţi de- voia să îi zică să-şi ia hainele sau prosoapele noi din camera lui, dar el deja plecase spre baie fără să o mai poată auzi. prosoape. termină ea pe un ton trist, clipind de câteva ori din gene. După ce rezolvă cu, ceştile, urcă spre camera băiatului.
Ajunsă înăuntru, rânji uşor deabia acum observând adevăratul dezastru care era în ea. Arânjă rapid si superficial patul băiatului, după se îndreptă spre dulapul acestuia, privindu-se şi pe ea în oglindă. Rămase puţin atentă la reflecţia ei. Părul ei era destul de răvăşit deşi, mai normal decât al băiatului. Cămăşuţa ce-i acopera corpul până mai deasupra genunchilor, avea o margine trasa în jos de pe umăr, arâtând destul de frumos pe corpul suplu al femei. Ce era atât de îngrozitor la ea încât băiatul nu o aprecia? Oftă şi deschise dulapul, reflecţia ei dispărând. Alesese o pereche de pantaloni şi un tricou lărguţ, luând de pe raftul de jos, două prosoape curate.
Era sigură, mai mult ca sigură că deabia acum băiatul avea să realizeze că nu erau prosoape în baie. Era un obicei vechi în familia lui, niciodată nu aveai să găseşti prosoape acolo, doar dacă îţi luai curate. Însă, cum Jaehyun era ca un chiriaş în casă, nu avea de unde să ştie nici măcar unde este baia, dacă nu avea mare nevoie de ea.
Ah Ra ieşi din camera lui, după ce deschise şi un geam pentru a intra aer curat în cameră. Îi plăcea să aibă grijă de el. Deşi băiatul nu arâta asta, Ah Ra credea că totuşi el îşi dă seama că are măcar puţină nevoie de el. Fata ciocâni la uşa de la baie, vrând să îi lase totul în faţa uşi, însă băiatul nu răspunse probabil fiind încă în duş.
Între-deschise uşa, intrând doar cu jumătate de corp, privind cu, coada ochiului spre cabina de duş. Era destul abur în încăpere aşa că oricum nu vedea prea multe. Intră cu totul, lăsând însă uşa între-deschisă pentru a putea ieşi imediat după ce îi lasă prosoapele şi hainele noi. Începu să meargă cu spatele la cabina de duş, nevrând să vadă ceva aiurea. După ce lăsă totul pe maşina de spălat, fata se întoarse rapid pe călcâie pentru a ieşi afară înainte ca băiatul să iasă din duş şi să o vadă. Încercă să fie cât de lentă şi rapidă putea şi să se abţină din a roşi. Deşi putea jura că obrajii ei erau înflăcăraţi.
-La naiba! şopti aceasta, dându-şi o şuviţă de păr la o parte de pe chip.

Nu mai aștepta niciun răspuns de la fată, defapt nu avea ce să-i răspundă. Părinții lui o adorau și o făcuseră să se simtă mereu că la ea acasă. Deci casă lui era și casa ei până la urmă, fie că lui îi convenea sau nu.
Se certase cu părinții lui din mai multe motive; pentru ei nimic nu era în regulă cu el. El fusese mereu singurul copil, deci i s-a făcut mereu pe plac și a fost răsfățat. Copilăria băiatului fusese izbită prin toate părțile, el până la vârsta de șapte ani mutându-se în diferite orașe, din cauza părinților lor, mari experți și savanți în ceea ce privea magia. Putea spune că se simțea în sfârșit liber și indipendent, pe cont propriu.
Urcă scările spre baia care se afla la etaj, casa lui având două băi, una la parter și una la etaj fix lângă camera lui. Cea de la etaj era mult mai spațioasă și curată și de aceea o folosea mereu. Cu siguranță o casă întreagă era prea mult pentru el, era o problemă serioasă să o mențină curată și în ordine. Ar fi avut nevoie de o întreagă menajerie. Curățenia chiar nu era prioritatea lui și nici primul lucru la care se gândea de dimineață. Dar ce priorități avea el? Momentan, niciuna. Oricum, nu era el genul care să facă curat, puțin îi păsa de cum îi arăta locuința, înafară de Ah Râ nu avea cine să i-o viziteze zi de zi.
Deschise ușa de la baie, păși înăuntru și privi spre cabina de dus. Își privi reflexia finuță în oglindă, stând așa pentru câteva momente. Nu era un chiar așa mare narcisist și nici nu se îngrijea prea mult, defapt dacă nu ar fi existat Ah Râ în viață lui probabil că aspectul lui ar fi fost cine știe cât de deteriorat.
Pur și simplu, prin aspectul său și caracterul rece și distant pe care îl avea, atrăgea o mulțime de fete. Mama natură îl făcuse așa, iar el nu avea nici o vină.
Băiatul își luă privirea de la oglindă și făcu câțiva pași micuți spre cabina de duș. O deschise și porni apa caldă, lăsând să se formeze aburi ca să încălzească cabina și încăperea băii. Își dădu jos pantalonii, rămânând în așa fel în boxeri. Realiză că nu avea niciun prosop, iar el, neștiind unde să meargă să își caute, se gândi să între în debaraua din baie, o mică încăpere unde se aflau mai multe lucruri pentru baie, și să caute unul.
Intră înăuntrul și începu să se uite pe rafturi și în micul dulap în speranța de a găsi un prosop dar fără noroc; mopuri, bureți și săpunuri peste tot.
Oftă, ieșind din încăpere și întorcăndu-se spre cabină de dus. Mări ochii când o văzu pe blondă furișându-se prin baie cu spatele la cabină de duș.
Băiatul se apropie de ea și o trase de încheietura mâinii, ținând-o strâns dar fără să îi facă rău.
-Ce crezi că faci? spuse cu un fir de nervozitate în vocea lui. Nu e de ajuns că dai buzna în casa mea că o hoață, acum mai și intri în baie peste mine?! adaugă, rostind fiecare cuvânt cu atenție, accentuând cuvintele "casa mea".

Fata înghiţi în sec, simţind că arde toată. Ce Dumnezeului îi trecu prin cap când avu ideea de a intra chiar aşa peste el?! Mai bine i le lăsă la uşa, dar nici ideea asta nu îi surâsese. Fără să îşi întoarcă deloc privirea, apăsă pe clanţa lent pentru a putea ieşi mai repede. Nu voia ca băiatul să o vada, cine ştie ce ar fi crezut. Că îl urmăreşte în duş, putea chiar să îi reproşeze că din cauza ei nu mai avea nici pic de spaţiu. Era gata, gata să iasă când deodată făcu o piruietă de toata frumuseţea în viteza ei văzând atentă hainele băiatului care erau pe jos şi faptul că nimeni nu era în cabina de duş. Firar! îşi exclamă în gând, simţind că cineva o prinde de încheietura mâinii. Probabil aceiaşi persoană care acum ar fi trebuit să fie în duş. Ah Ra îşi muşcă buza cu putere, neavând curajul de a îşi ridica privirea spre băiat. Oare ce avea el să vadă? O fată cu o privire neştiutoare, roşie toată la faţă, care nu ştia cum să intre mai repede în pământ sau cum să facă să iasă din baie ca să nu mai fie văzută de el. Noroc cu aburi din jur, măcar aceiai mai "acopereau" situaţia asta ruşinoasă. Îi venea să ţipe şi să scape din strâmtoarea lui, dar era prea laşă şi încremenită ca să mai facă ceva.
Îşi ridică uşor privirea în sus, uşor, uşor, dând de boxeri băiatului şi de pieptul lui. Strânse puternic din ochi, continuând să-şi ridice privirea spre chipul băiatului de această dată. Când şi-l ridică complet, între-deschise doar un ochi privindu-l pe băiat.
-E-eu..începu ea, după ce băiatul termină de vorbit. Nu voia ca băiatul să se simtă prost din cauza ei şi nici nu voia să îi ia tot aerul. Voia doar să stea cu el, doar compania lui o interesa pâna la urmă. Îşi deschise ambii ochi, privind parcă prin băiat. "Nu te va iubi niciodată, Ah Ra! Eşti prea credulă şi naivă. Doar se foloseşte de tine, nu vezi?!" Cuvintele lui Ki Rah îi tot alunecau prin minte. Îi venea să plângă, nu îi plăcea când sora ei mai mare avea dreptate, iar ea, mereu avea dreptate. Preţ de câteva minute Ah Ra fusese absentă, privise doar prin băiat, acesta încercând să o facă atentă la el, încolţindu-i privirea. Dar ea, tot absentă rămăsese.
-E-eu..acelaşi început ca prima oara, doar că de această dată se uită atentă la el. Îşi dădu cu limba peste buze, umezindu-le, altfel nu prea credea că se simte în stare să îi vorbească. Se uită puţin la umărul ei, văzând că breteaua cămăşii ei cobora tot mai jos, din cauza poziţiei în care mâna ei se afla. Se întoarse cu privirea la băiat, fiind destul de serioasă. Orice urmă din Ah Ra copilăroasa dispărând.
-Dă-mi drumul. Mă răneşti. minţi aceasta că strâmtoarea băiatului o durea. Lăsă privirea în pământ simţind că dacă nu pleca mai rapid din baie picioarele ei aveau să cedeze. Defapt, chiar o rănea. O rănea să îl simtă atât de aproape deşi ştia că niciodată nu avea să îl aibă. Ce avusese sora ei în acele momente în care el a fost cu ea, nu putea înţelege. Ea nu era ca Ki Rah. Ki Rah era doar o aventură de o noapte. Era sora ei, o parte din ea o iubea, dar cealaltă o ura din inimă. Era doar o fată uşoară care îşi bătu joc de ce ea iubea cel mai mult. Îl luase pe Jaehyun ca pe un trofeu, nu pentru că simţea ceva pentru el, iar acum credea că băiatul se răzbuna prin ea.
-Dacă chiar atât de mult îţi invadez spaţiu în casa ta, spune-mi să plec şi te las. zise blondina deodata, accentuând şi ea deasemenea cuvintele "casa ta". Pur şi simplu am să plec, nu vreau să-ţi fiu obstacol sau să te stresez. continuă ea după câteva secunde, punându-şi o mâna pe pieptul său, împingându-l puţin în spate. Şi uitase că nu avea tricou pe el, nu îi mai păsa în momentul de faţă, deşi era prima oară când făcuse asta.
Acum, voia doar să plece mai repede, cât mai repede. Dacă avea să îi zică să plece, probabil avea să îl lase în pace, o perioadă.

Era imposibil ca roșeala de pe fața fetei să nu fie observată, era mult prea evidentă. Băiatul ridica o sprânceana, așteptând să continue propoziția după acel "Eu..." foarte bâlbâit. Nu îi păsa că se simțea rușinată în fața lui și că nici nu îndrăznea să se uite la el, el vroia o explicație chiar în acel moment, și una bună. Jaehyun nu își dădea seama cât de dur era cu ea, într-adevăr nu merita să fie tratată astfel dar el nu își dădea seama. Fie mahmureala, fie durerea de cap, fie caracterul lui rece, niciodată nu știa cum să se comporte mai bine cu ea. Jaehyun nu era fără inimă până la urmă. Nu simțea absolut nimic pentru ea, poate doar simpatie și se simțea atras de corpul ei perfect, dar multe fete aveau corp că ea.
Când erau mici erau prieteni, el fiind mai aspru și impulsiv cu ea dar tot prieteni. Dar de atunci se schimbaseră mult amândoi.
Chiar și atunci când fata îi spuse să îi dea drumul pentru că o rănea, el nu o ascultă, ci continuă să o privească. Băiatul pufni într-un rânjet când îi auzi răspunsul, îi dădu drumul la mână iar fix o secundă mai târziu fusese împins de fată.
Pe Jaehyun nu îl deranja prezența fetei atâta timp cât nu era sufocantă, atâta timp cât nu îi invada viața și intimitatea. Dar la ce se gândea? Viața lui fusese deja invadată de prezența ei.
-Faci ce vrei, nu îmi pasă. îi spuse scurt. Sincer nu îi păsa că îi rănea sentimentele, ceea ce simțea pentru el era doar treaba ei, el nu avea nici o legătură. Nu făcuse niciodată nimic ca să o facă pe fată să se îndrăgostească de el, dacă fata ajunsese să sufere, ei bine, era doar vina ei. Totuși îl mirase faptul că deși el o respinsese de câteva ori ea încă dorea să îi fie prietenă. Ce vroia să obțină prin asta?
-Ascultă-mă. spuse împingând-o încet în perete. Atmosferă dintre cei doi era destul de neplăcută. Apa din cabina de dus încă era pornită, iar aerul devenea din ce în ce mai cald, făcându-i pe amândoi pe transpire. Cu siguranță fata era și mai transpirată decât el din cauza tensiunii.
-E vina ta dacă te-ai îndrăgostit de mine și dacă acum suferi. îi spuse, ținându-și o mână pe perete, lângă ea. -Nu mă bag în sentimentele tale, dacă vrei să îmi fii alături că și prietenă încetează să mă plăci. E stresant. spuse ultima propoziție pe un ton calm, îndepărtându-se de ea și îndreptându-se spre ușă, deschizând-o larg, ca fata să iasă din baia lui cel puțin.
Băiatul observă prosopul și hainele puse pe mașină de spălat, realizând imediat motivul pentru care fata intrase în baie. Oftă, îndreptându-se spre cabina de dus și deschizând-o, fiind pe cale să își dea jos boxerii dar așteptând ca fata să iasă mai întâi. Nu prea credea că vroia să îl vadă în timp ce își făcea dus, așa că se uită spre ea așteptând ca această să iasă.

Ah Ra îşi între-deschise buzele asculzând atentă fiecare cuvinţel care ieşea din gura băiatului. Nu îi păsa? Nu îl interesa? Deşi cuvintele sale dureau ca naiba, fata era conştientă că era adevărat, însă niciodată nu a încercat să forţeze nota. În momentul de faţă cu intrase peste el în baie degeaba, avusese un motiv. Nu încercase niciodată să îi încalce intimitatea, voia doar să-i fie prietenă, chiar dacă se pare ca pentru el nici lucrul acesta nu conta. Şi-ar fi dorit să dea timpul înapoi, atunci când erau mici era mult mai uşor. Încerca să ia guri mari de aer simţindu-se sufocată în acel spaţiu închis, plin de abur. Fata nu zise nimic, se lăsă împinsă pe perete, privindu-l atentă în ochi. Nu scotea nici un cuvinţel, pentru câteva secunde se putea vedea răceală la ea. Era ciudat, era prima oara când acel spirit ieşi din ea, însă nu conta Se părea că băiatul nu-şi dădea seama de nimic. Pieptul ei se tot ridica şi cobora într-o viteză foarte mare. Încerca să se controleze şi să fie atentă la ceea ce spunea, deşi îi venea să leşine şi din cauza aerului cald şi din cauza lui, gândul ei era în altă parte, voia să nege cuvintele pe care el le spunea acum pe un ton atât de rece.
Ah Ra îşi lăsă capul pe o parte, câteva fire din părul ei lăsându-se pe mâna băiatului. Îl privrea atentă în ochi, hipnozizată, cu buzele între-deschise încercând să respire. Fata zâmbi uşor, în colţul guri, lăsându-şi mâinile pe lânga perete.
-Bine, nu te mai plac. zise aceasta sec, deodată, lăsându-se uşor în jos, cu spatele pe perete. Stătu puţin jos până când băiatul deschise uşa, se simţise brusc fără aer. Îşi muta privirea ba către uşa, ba către el. Înaintă spre uşa, ieşind fără să mai comenteze ceva. Da, chiar nu avea de gând să stea lângă el când făcea duş, oricum deşa se simţea prea prost că el considera că era stresantă. Coboră în grabă scările fără să se mai uite înapoi. Ce mai avea de făcut în casa asta? Nimic. Putea pur şi simplu să plece, oricum se părea că nimic nu îi lega pe coi doi. Se întoarse fără să mai stea pe gânduri în camera băiatului, trecând peste balcon pe al ei. Trânti uşa balconului în urma ei, trântindu-se pe pat, pe spate. Se uită pe tavan cu mâinile întinse, picioarele deasemenea. Nu îi venea să plângă, era obişnuită cu aceste cuvinte din partea lui deşi, niciodată nu i le mai spusese într-o astfeş de situaţie.

<> îi spuse fata. Ar fi crezut-o dacă ar fi fost așa de ușor să încetezi așa din senin să iubești o persoană. Totuși, el îi spusese să înceteze, obținuse ceea ce dorise până la urmă, dar cu siguranță nu era adevărat. Într-un fel se simțea ușurat, Ah Ra putea să încerce măcar să nu mai fie atrasă de el, măcar atât, să nu mai sufere.
După ce fata ieși, băiatul își dădu jos boxerii și intră în sfârșit sub duș, fiind conștient că consumase destulă apă degeaba. Apa caldă îi mângâia corpul, picăturile prelungindu-se pe corpul sau și pe pielea sa fină, aproape perfectă.
Rămase sub duș mai mult decât i-a trebuit, vreo douăzeci de minute. Închise apa, ieși din cabină, își șterse corpul cu prosopul adus de fată și pe urmă se îmbrăcă cu hainele aduse tot de ea.
Ieși din baie cu prosopul pe umăr și părul ud și se îndreptă spre camera lui. Durerea de cap îi dispăruse în sfârșit dar tot nu se simțea odihnit cum trebuie.
Nici urmă de fată în toată casa. Ajuns în cameră văzu fereastra larg deschisă și draperia parcă plutind în aer din cauza adierei vântului de afară.
Băiatul închise geamul, privind spre balconul fetei, văzând cum ferestrele sale erau închise. Era ciudat din partea ei deoarece fata își lăsa mereu ferestrele și ușa deschise ca să îl poată vedea în orice oră a zilei, acum că erau închise... nu știa ce să creadă. Jaehyun închise și el ferestrele, semn că nu vroiau să se vadă unul pe celălalt.
Timp de o săptămână fata nu îl mai contactase, cu atât mai puțin el pe ea. Nu mai venise deloc să îl vadă, diminețile erau liniștite iar camera lui era un complet dezastru. Restul casei rămăsese la fel, băiatul nu prea avea timp de stat acasă, fusese al naibii de ocupat cu cursurile și noul său job și de cele mai multe ori dormea ori la un prieten, ori își petrecea nopțile fără să doarmă. Pe parcursul zilelor se gândi de mai multe ori la Ah Ra, se întrebă dacă a fost bine ce a făcut, dacă a fost bine că a făcut să sufere în acel hal. De fiecare dată când gândea asemenea lucruri ajungea la concluzia că fusese doar vina ei și că el nu are nici o legătură. Era ferm convins de acest lucru.
Într-o seară, după o zi al naibii de grea pentru el, ieși de la cursuri cu câțiva prieteni buni și merseră cu toții la club. Sincer să fi fost, Jaehyun nu avea chef de distracție, muzică la maxim, lume, dans în acel moment. Dar unii oameni erau mult prea insistenți, iar asta nu îi plăcea la prietenii lui. Se îndreptară într-un final spre clubul orașului, cel mai mare din acea zonă. Ajuns în fața clădirii deja o mulțime de priviri îl înconjurară, deoarece nu mai mersese de ceva timp la acel club. Motivul lui era că mulți oameni de acolo o cunoșteau pe Ki Rah și știau ce îi făcuse băiatului, știau totul. Era un loc plin de bârfe, începuse să îl urască din cauza asta. Ki Rah era cea mai populară din acel loc, se putea aștepta să o vadă.
-E adevărat că Ki Rah și-a bătut joc de tine? îl întrebară câțiva băieți la intrare. Băiatul le aruncă o privire ucigătoare, și fără să spună nimic, înaintă cu pași calmi și hotărâți spre bar, prin mulțimea de oameni și muzica la maxim. Se așeză pe scaun și își comandă o băutură alcoolica, preferata lui. Prietenii lui erau și ei cu el, dar în scurt timp merseră cu toții pe ringul de dans, încercând să agațe toate fetele.
-Ce e cu tine? Nu flirtezi cu nimeni în seara asta?! îl întrebă chelnerul, ei doi cunoscându-se destul de bine.
-După cum vezi, nu. îi răspunse băiatul după o înghițitură din pahar.
-Ce s-a întâmplat? Nu îmi spune că te-ai îndrăgostit. îl întrebă bărbatul rânjind batjocoritor.
-Hah, love? Don't make m... întrerupse brusc băiatul, nefiind sigur dacă să continue propoziția. Bărbatul de la bar îl privi ciudat, Jaehyun fără să mai spună nimic, doar bând din băutură lui.

Ce făcuse ea să merite asta? Asta era întrebarea care o tot măcina în acel moment însă care nu avea nici un rost. Trase aer în piept punându-şi antebraţul peste chip, închizându-şi ochii la ceea ce o înconjura. Era trist să aibă geamurile închise se simţea sufocată însă un pic din orgoliul său se făcuse vizibil, nu se putea lăsa atât de mult călcată în picioare. Dacă iubirea vieţii ei chiar voia să fie lăsată în pace, aşa avea şi să facă, să îl asculte. Dacă el era fericit asta era cel mai important pentru ea.
Trecuse deja o săptămână întreagă. Una în care fata nici măcar nu se mai uitase după băiat, încercase cu toată inima ei să îl uite şi să îl lase în pace însă, desigur, în unele momente ale zilei se găsea gândinu-se la el. La cum se simţea, la ce făcea, la tot, doar la el. Fata oftă, aruncând nervoasă pixul pe caiet. Nu avea starea unor teme acum, chiar deloc. Era acasa doar cu sora ei, părinţii lor fiind plecaţi la o înturnire destul de importantă pentru afacerile lor. Ki Rah dădu drumul la muzică la maxim, Ah Ra nereuşind să-şi mai audă nici gândul. Uşor, uşor însă începuse să se schimbe. Deobicei era o fată petrecăreaţă însă acum începuse să exagereze puţin. Mai mereu vorbea cu Ki Rah, se înţelegeau mai bine şi chiar începuseră să meargă împreună la petreceri şi în cubluri. Deveniseră apropiate doar cu ajutorul dezmăţului, chiar dacă Ah Ra nu o putea întrece pe sora ei, ea era regina lucrurilor atât de perverse.
Ah Ra îşi încordă brusc spatele, întorcându-se cu faţa spre uşă când o văzu în faţă pe Ki Rah.
-Ia asta. Astăzi ne îmbătăm! zise ea pe tonul ei euforic şi enervant ca deobicei. Ah Ra luă din mâna ei o rochie neagră, foarte mulată şi scurtă care sinceră să fie era chiar foarte provocatoare pentru gusturile fetei.
-Da până acum ce-am făcut? întrebă Ah Ra pe un ton scăzut asigurându-se că sora ei nu aude.
Din cauza tristăţi Ah Ra se afundase destul de mult în băutură deşi nu îi prea plăcea acest lucru. Ajunsese să bea prea mult, să nu se trezească din beţie şi să întârzie şi la ore. Devenise un dezastru, nu mai avea nici un motiv pentru care să fie aceiaşi fată gingaşă care fusese înainte. Ki Rah plecă pe uşă, înainte să iasă spunându-i blondinei să se îmbrace cât de repede poate.
Ah Ra se schimbă rapid, îşi pieptănâ părul şi folosi câteva accesorii, după care ieşi din cameră, luându-şi de la cuier o pereche de tocuri negre. Cu o ultimă privirea spre fereastra închisă, coborâ în grabă scările, ieşi din casă şi intră în maşina surorii sale, aceasta începând să accelereze ca o bezmetică, dar Ah Ra deja se obişnuise cu ea.
După un timp, se dădură jos din maşină stând în faţa unui bar destu l de aglomerat. Nu mai fusese aici până acum dar spera că nu era atât de rău. De cum intrară toată lumea le priviră. Fluierau, făceau cu mâna, Ki Rah zâmbea însă Ah Ra era pe cale să iasă afară, nu îi plăceau gesturile de genul, era scârbită de ele.
Un băiat brunet venise spre ele, oferindu-le două băuturii, desigur alcoolice. Ki Rah o termină doar din câteva înghiţituri, îndemnând-o pe Ah Ra la acelaşi lucruri. Fata dădu rapid paharul pe gât, simţind după cum totul se învârte în jurul ei. Îi era destul de rău, se simţea foarte ameţită dar îi plăcea.
-Prima oară când a încercat cu scrum de ţigară? zise băiatul răzând, Ki Rah dându-i un cot. Ah Rah era deja pierdută, nu realizase că în băutura ei fusese scrum de ţigară, iar sora ei încerca să ascundă asta de ea.
Ki Rah o luă de braţ, urcându-se amândouă pe bar. Ki Rah îşi aruncă pe jos pantofi, imediat după Ah Ra făcând acelaşi lucru. Dansară destul de lasciv pe vreo două melodii, până când Ki Rah se aplecă în jos, pentru a-şi pune mâinile pe gâtul unui băiat. Ah Ra o ignoră, lăsându-se şi ea uşor în jos, continuând să danseze şi să-şi mişte trupul pe ritmul muzicii, inconştientă de mişcările obscene de care era în stare.
-Aşa, aşa! Mai mult! numai asta auzea fata, era complet distrasă de acele vocii care o încurajau, atât de distrasă încât nici nu mai ştia de ea, doar se lăsa purtată de vocii fără să nu se întrebe de unde veneau. Efectul scrumului era foarte intens.
Ki Rah îl văzuse de la intrare pe Jaehyun şi ca deobicei plănuia să o facă pe Ah Ra de râs, desigur că ea nu avuse în băutură scrum, era isteaţă şi manipulatoare ştia ea ce să facă. Îşi puse mâinile pe gâtul băiatului, apropiindu-şi chipul de al său, lăsându-şi capul pe o parte şi privindu-l atentă în ochii.
-Ţi-a fost dor de mine, iubire? zise aceasta pe un ton seducător, accentuând ultimul cuvânt. Când auzi acele vocii se întoarse pentru câteva secunde, strigând către Ah Ra:
-Bine aşa! Continuă Ah Ra, sunt mândră de tine. zise ea începând să râdă. Se întoarse cu faţa la băiat, rânjind. Ce repede cresc, nu-i aşa? zise făcându-i cu ochiul, apropiindu-se uşor de urechea acestuia, muşcându-l de lobul ei.
Ah Ra se întoarse cu faţa spre ea când o auzi şi văzu toată scena cu Jaehyun, era nervoasă, ameţită şi beată aşa că îşi pierdu controlul. Merse pe bar spre ei, împingând-o pe sora sa de lângă băiat. Ah Ra însăşi se clătina din ce în ce mai rău, începând să vadă şi negru în faţa sa.
-Ce naiba te apucă Ki Rah?! Îţi place chiar atât de mult să mă faci să sufăr?! strigă aceasta fără să-şi dea seama lacrimii curgându-i pe obraji. Însă, ea nu le simţea. Avea corpul amorţit şi nu prea mai era conştientă deloc. Se îndreptă spre sora sa, trăgându-i o palmă peste faţa, atât de tare încât să o simtă şi să nu o uite în viaţa ei.
Ki Rah se repezi la ea, prinzând-o rapid de păr. Îşi strânse părul fetei în jurul pumnului, automat Ah Ra sfârşind în genunchii. Ki Rah o ţinea aşa, începând să râdă.
-Drogat-o. O să-ţi iau tot ce iubeşti, întodeauna voi face asta. zise Ki Rah încă râzând. Era conştientă că era vina ei pentru starea în care era fata, însă ăsta fusese şi planul ei. Încă o ţinea de păr pe fată, aplecându-se lângă ea, ridicându-i chipul pe al ei şi ţintând-o cu privirea.
-Sunt mai mare, mi se permite totul. zise aceasta cu un rânjet pe buze, dându-i o palmă peste faţă lui Ah Ra, aceasta mutându-şi privirea în partea laterală. Îi era ruşine că era văzută aşa de Jaehyun dar oricum nu mai conta, lui nu îi păsa. Era doar vina ei că s-a lăsat jucată de Ki Rah.

Ah Ra outfit
Ki Rah & her outfit

Băiatul termină în câteva secunde tot paharul și începu să comande altul, îl termină și comandă altul, și tot așa. Ajunse la cinci pahare și încă se ținea pe picioare. Devenise cam puternic la alcool și îi trebuiau mai multe pahare ca să se îmbete de tot.
Era pe cale să se ridice și să plece din club, era totuși conștient că dacă mai stătea mult putea face supradoză, și nu dorea acest lucru. Se ridică de pe scaunul înalt de la bar dar fu oprit de un prieten care îl chemase de la spate și îl trase pe braț până în mijlocul mulțimii, la dans. Băiatul începea să aibă amețeli, peste nici cinci minute era din nou la bar, comandându-și o altă băutură. Când să își ia băutura în mână două fete se ridicară pe masa barului, făcându-l pe băiat să-și scape paharul pe jos, acesta spargandu-se în sute de cioburi iar lichidul prelungindu-se pe podea.
Băiatul își ridică privirea spre cele două țipe, fiind puțin încruntat când realiză că erau Ah Ra și sora ei mai mare. Își puse o mână pe marginea tejghelei, nereușind să mai înțeleagă ceva din cauza amețelii și beției. Toată lumea din încăpere își directionase privirea spre cele două fete de pe masă, fluierând și țipând către ele. Încă nu conștientiza faptul că acea fata care dansa atât de lasciv era Ah Râ pe care o știa el. Se gândi să îi țipe numele și să îi spună să coboare jos și să nu se facă de rușine în halul ăla, dar Ki Rah coborâse jos, în fața lui și își puse mâinile în jurul gâtului său. În ciudă muzicii la maxim și agitației din încăpere înțelesese perfect ceea ce îl întrebase, el fiind pregătit să o împingă de lângă el și să o insulte în feluri nu prea drăguțe dar nu apucă căci toată lumea începuse să țipe și să fluiere și să spună că sunt din nou un cuplu.
Ki Rah îl și mușca de lob, crezând că avea mare efect pe băiat, la cât de beat era și la cât de mult o disprețuia în acel moment, putea și să se dezbrace în fața lui.
Din senin nu se mai înțelese nimic; Ah Ra coborâse și o împinse pe sora ei, începând să plângă și să-i dea o palmă peste față. Toate persoanele din club se opriseră din dansat și se uitau spre cele două cum începuseră să se ia la bătaie. Nu o putea vedea pe Ah Râ în acea situație, începea să își piardă controlul încetul cu încetul. Replica lui Ki Rah îl făcuse pe băiat să-și iasă din minți complet.
Se îndreptă spre Ki Rah și o apucă cu toată forța de încheieturile mâinii, în acel moment Jaehyun ajunsese la limită lui de răbdare. O plezni puternic pe obraz, ducându-și mână după gâtul ei dar fără să o strângă. Încerca totuși să nu fie prea violent, pentru că, chiar dacă era beat, nu bătea fetele.
-Mai atinge-te o dată de un fir de păr din capul lui Ah Râ și jur că vei regreta amar. îi spuse pe cel mai enervat ton posibil. Băiatul luă un pahar mare cu bere și îi aruncă lichidul în față. Ki Rah țipă, fiind încremenită.
Ajunseseră gărzile în club, un bărbat apucându-l de mâini și ducându-i-le la spate. Jaehyun își luă mâinile cu forța și merse spre Ah Ra, apucând-o de umeri și trăgând-o afară din club.
-David, ocupă-te tu de asta. îi spuse rapid prietenului său care îl ajută mereu când intra în astfel de belele. Se acopereau mereu unul pe celălalt. Merse cu Ah Ra înafara clubului, ținând-o strâns de mână.
Băiatul mergea cam strâmb și fata la fel, ea fiind la fel de beată. O împinse în peretele clubului, uitându-se la ea serios.
-Ce mă fac cu tine? întrebă băiatul, nereușind să conștientizeze ceea ce se întâmpla. Se lipi de fată, lăsându-și capul la umărul fetei și ducându-și o mână după talia ei subțire.

Ah Ra avea privirea mutată în partea stângă, lacrimile sale alunecându-i fără oprire pe obrajii roşiatici pe care îi avea. Era şocată de planul pe care Ki Rah îl avuse, mereu ştia să plănuiască atât de bine. Însă, palma pe care i-o dădu lui Ah Ra a avut un efect destul de rapid. A mai trezit-o pe fată la realitate, dându-şi seama că mai devreme se dezmăţase ca o uşuratică, ca sora ei. Îşi muşcă buza cu putere nereuşind să-şi mute privirea spre Jaehyun doar atunci când îl auzi ţipând la sora ei. Nu-i venea să creadă aşa ceva, mereu a crezut că avea să piardă în faţa lui Ki Rah, oare acum câştiga?! Sora ei era şocată. Pălmuită de către un băiat pentru prima oara în viaţa ei şi umilită în faţa tutror.
Ah Ra se ridică în picioare, privind-o cu ură. Nu o va uita niciodată pentru ceea ce îi făcuse. Acum, plină de bere şi nervoasă, îşi arâta adevărata faţă. Blondina îşi şterse lacrimile hotărând să nu mai arate cât de slabă era ea defapt. Mai devreme fusese dezamăgită când auzi lumea cum strigă că sora ei şi Jaehyun erau din nou împreuna. Dar acum, după faza asta, era evident că asta nu avea să se mai întâmple niciodată. Fata oricum era fericită. Jaehyun o apărase şi asta era tot ce conta. Se temu când gărzile apărură însă se pare că un prieten de-al băiatului avea să rezolve totul.
Ea ieşi afară cu Jaehyun. Mergea ca o adevărată beţivă, dar asta şi era în momentul de faţă. Capul o durea îngrozitor şi nu ştia cât timp mai avea să se ţină pe picioare. Fără şă-şi dea seama când se întâmplă asta, se găsi pe ea însăşi lipită de perete din spatele clubului, Jaehyun fiind atât de aproape de ea. Fata îl privi cu buzele între-deschise, clipind din când în când, dând semne de ameţeală. Era destul de roşie la faţă, se putea vedea de la o poştă că era beată, sau mai bine zis drogată după ce băuse scrum de ţigară.
Nu ştia ce să-i răspundă băiatului, parcă întrebarea lui nu avea nici un sens. Rânji uşor când acesta îşi pusese capul pe umărul ei şi când că o prinsese de talie, însă nu-l lăsă să stea aşa. Îi prinse chip între mâinile ei, apropiindu-şi chipul de al său. Îl privi cât de serioasă putea în acele clipe, zâmbindu-i dulce.
-Ce vrei tu. răspunse această fără să vrea. Adevărul era că era terminată, probabil când avea să se trezească după un somn bun nu avea să-şi mai aducă aminte că fusese atât de proastă încât să aibă încredere în Ki Rah sau că îi răspunse cu atât de mult tupeu lui Jaehyun. Asta era partea bună când era beată, se lăsa dusă de val, sentimentele răspundeau, creierul luând o pauză.
Îşi trecu degetul mare peste buzele acestuia, plimbându-şi una dintre mâini lent şi suav, prin părul lui. Îl mai privi în ochii pentru câteva secunde, ca după să-l sărute apăsat, mâinile sale fiind acum cu totul afundate în părul băiatului.

Mereu reacționa diferit când era beat: câteodată era violent, câteodată râdea într-una, sau câteodată parcă era plecat cu capul. El, spre deosebire de alți prieteni de-ai lui, care nu își mai aduceau aminte nimic a doua zi, el reținea aproape totul, chiar dacă sub formă de vis și nu foarte detaliat, avea imagini clare în minte. Până la urmă, înăuntrul lui era conștient de ceea ce făcea, chiar dacă pe moment părea că nu era. Dacă nu se oprea din acțiunile lui însemna că așa îi spunea voința, că nu era capabil să înceteze.
Nimeni nu putea spune că Jaehyun era un băiat inofensiv; când vroia să apere ceva sau pe cineva, își ieșea complet din minți, își pierdea controlul. Nu fusese niciodată o persoană prea calmă, chiar dacă pe dinafară părea că este, își ascundea nervozitatea față de ceilalți.
Nu spuse nimic și pentru o secundă nici nu reacționase când fata îl sărută în cel mai senzual mod pe care îl simțise vreodată. Băiatul îi răspunse la sărut din instinct, și pentru că nu putea să refuze un sărut atât de bun, punându-și ambele mâini pe peretele clubului, fata nu putea să scape din fața lui nici folosind forța.
O sărută destul de pasional, deși era beat tot știa să sărute bine. Își introduse limba umedă în gura fetei, pornind un joc senzual cu limba ei, frecând-o și rotind-o în jurul limbii sale. Cei doi se sărutau sub cerul întunecat al nopții, o melodie lentă auzindu-se dinăuntrul clubului.
Când lipsa de oxigen își făcu apariția băiatul începu să o sărute suav pe gât, lăsând mici semne roșii pe pielea ei albă și catifelată, plimbându-și o mână pe talia ei fină și subțire. Băiatul nu mai conștientiza, în acel moment credea că flirta și că avea să o facă cu o fată oarecare, dar nu își amintea că acea fată era chiar Ah Ra. Dacă ar fi știut, probabil că s-ar fi oprit, dar nu pentru pentru că o ura sau nu îi plăcea ce face, ci pentru că Ah Ra nu era o fată oarecare pentru el, și ca să nu o facă să sufere. Suferise destul din cauza lui.
David, prietenul lui pe care îl rugase să rezolve problema, ieși din club, văzându-i imediat pe Jae și Ah Râ și grăbindu-se spre ei imediat și încercând să îi despartă.
-Nu îmi place să fac asta dar ați face mai bine să plecați de aici cât mai repede cu putință, Ki Rah și-a ieșit complet din minți. Nu o lăsa pe Ah Ra să meargă acasă la ea, nu se știe ce se poate întâmpla. le spuse blondul, vorbind atât de repede în cât Jaehyun abia îl înțelese.
-Poftim? Ah Ra? întrebă buimac Jaehyun, uitându-se surprins spre fată, dar fără să realizeze cu adevărat ce făcuse cu ea.
-Bine, vă duc eu cu mașina, doar mișcați-va! spuse David grăbit, începând să îi împingă pe amândoi spre mașina lui. Jaehyun o lăsa mai întâi pe Ah Ra să între, în spate, iar el se așeză în fața, lângă prietenul său. Oftă, închizându-și ochii și rezemându-se de geamul ferestrei.
David îi conduse până acasă la Jaehyun, aceștia coborând din mașină. Jaehyun îl salută pe bunul sau prieten și începu să meargă cam stângaci spre ușa de la intrare, căutându-și cheile prin buzunarele de la blugi și de la geaca de piele, găsindu-le într-un final și deschizând ușa într-un final.

Conştiinţă? În momentul de faţă Ah Ra nu mai avea aşa ceva. Era complet prinsă în jocul cu băiatul din faţa ei, fără să-i mai pese de altceva. Ştia doar că îl iubea şi că nu era mare lucru ce avea să facă, în starea în care era se simţea lejer, fără să aibă vreo ruşine. Se simţea bine şi credea că este normal, se lăsa condusă de sentimente lăsând restul la o parte. â
Sărutul devenea din ce în ce mai senzual, amândoi fiind concentraţi asupra lui. Fata îşi coborâ mâinile pe ceafa sa, trăgându-i chipul mai aproape de al ei, ea rezemându-şi capul de peretele rece din spatele său. De data asta ardea pe bune, nu doar din cauza băuturii ci şi din cauza dorinţei pe care o avea pentru băiat. Fata continuă sărutul început de acesta, jucându-se cu limba în gura lui pasional, invadându-i fiecare colţişor al gurii, muşcându-l senzual de limbă de câteva ori. După ce sărutul se opri din cauza lipsei de aer, îşi lăsă capul pe o parte, muşcându-şi buza, simţind cum băiatul o sărută pe gât. Nu regreta că acum se lăsa dusă de val, spera să nu o regrete nici când avea să-şi dea seama de ceea ce făcea. Îşi puse o mână pe spatele băiatului, prinzându-i uşor tricoul în pumn, lăsându-şu unul dintre picioare pe lângă ale băiatului, aporpiindu-şi corpul mai mult de al său.
Când acel băiat apăru, Ah Ra se uită buimacă la ea, dându-şi câteva suviţe de păr la o parte de pe chip. Nici nu înţelegea ce se întâmplă. Se încruntă văzând cât de rapid vorbea băiatul. Fata rămase cu buzele între-deschise când auzi că sora ei nu mai avea să o primească în casă. Asta era de rău, părinţii lor nu era acasă aşa că Ah Ra avea ceva probleme serioase. Oftă scurt, mişcându-se spre maşina băiatului, urcând pe bancheta din spate.
Tot drumul stătu cu picioarele pe banchetă, lipite de geamul din faţa ei şi cu, capul lăsat pe spate pe geamul din spatele ei. Era relaxată, îi fusese şi destul de greu să se dea jos din maşină când acesta oprise în faţa casei lui Jaehyun. Fata coborâ pâna la urmă deşi picioarele i se împleticeau între ele. Ajunsă în faţa uşii cu băiatul, se rezemă cu o mâna de umărul lui, cu cealaltă dându-şi joc pantofi din picioare. Deja picioarele ei obosiseră pe aşa tocuri înalte.
Intrând în casă, îşi aruncă încălţămintea într-un colţ, întorcându-se după cu faţa spre băiat, zâmbind în colţul gurii.
-Unde rămăsesem? întrebă înaintând spre băiat cu paşii micuţi. Îşi duse mâinile după gâtul său sărutându-l scurt pe buze, după muşcându-l uşor de buza inferioară.

Intră cu fata în casă, băiatul începând să se țină de pereți ca să se mențină treaz și în picioare. Era incredibil de amețit și avea mare nevoie de odihnă, realitatea în jurul lui devenind deja mult prea ireală.
Când să urce scările fata se lipi din nou de el, sărutându-l scurt pe buze și chiar mușcându-l de buza inferioară. Băiatul își trecu scurt limba pe buze, acestea devenind roșiatice din cauza mușcăturii. Nu îi plăcea să aibă semne pe corp, dacă nu ar fi fost beat, cu siguranță s-ar fi enervat pe fată, dar în acel moment chiar nu își dădea seamă ce îl enerva și ce nu.
-Nu am rămas nicăieri. Lasă-mă. îi spuse băiatul fiind destul de serios, apucând-o de umeri și împingând-o ușor. Ai să... spuse băiatul făcând o scurtă pauză în care respirația lui deveni mai grea din cauza amețelii. Suferi. continuă el apoi. Faptul că băiatul o respinse pe Ah Ra fusese cea mai bună și bine gândită faptă din viața lui. În mod normal nu ar fi refuzat, mai ales că atunci când era beat se excita mult mai repede și ușor, dar nu, nu avea să-i facă asta fetei. Niciunul dintre ei nu aveau de câștigat din asta, chiar dacă ea ar fi putut să îl aibă pentru o noapte, ar fi suferit, știind că băiatul nu simțea același lucru ca și ea.
Începu să urce cu greu scările, fiecare pas pe care îl făcea epuizându-l și mai mult. Ajunse într-un final la etaj și se îndreptă spre camera sa.
Își dădu jos tricoul și îl aruncă undeva prin cameră, așa cum obișnuia să facă când era acasă la el și se trânti în patul său. Nu se mai gândi deloc la față, nici nu se întrebă ce avea să facă în acel moment. Rămase pe spate, cu fața la tavan, își puse o mână peste față și își închise încet ochii, căzând într-o stare de somn, dar fără să adoarmă încă.
Știa că a două zi avea să își aducă aminte ceea ce se întâmplase între ei doi. Probabil că Ah Ra avea să între într-o rușine permanentă, probabil că avea să sufere din nou din cauza lui și a surorii sale. În acel moment nu știa care era mai rău; el sau Ki Rah? Amândoi o făcuseră să sufere pe nedrept, amândoi se comportaseră urât cu Ah Ra. Jaehyun nu vroia să își asumă vina când nu avea nici o vină.
-Ah Ra... murmura băiatul adormind într-un final.

Ah Ra era total în lumea ei. Lumea aia unde era cel mai uşor să şi-o tragă cu el şi în care credea că a doua zi totul avea să se schimbe. Dar desigur, asta niciodată nu se întâmplă, nu era în basme şi nici nu îşi dorea să fie într-un fel. Voia să-şi facă propria ei poveste. Trase aer adânc în piept, aşteptând ca băiatul să termine propoziţia care, desigur, a fost aruncată ca o bombă pentru ea. Nu se aştepta la aşa ceva, deşi s-ar fi aşteptat la altceva din partea sa deodată ce era beat mort.
Ah Ra oftă, rezemându-se şi ea de un perete pentru a nu pica din picioare. Era destul de ameţită şi numai asta îi trebuia acum. Voia să plece acasă, însă acolo avea să dea de Ki Rah şi nu voia asta. Avea probabil să o dea afară din casă, până ce părinţii lor nu ajungeau acasă, Ah Ra era practic a nimănui în momentul de faţă. Îşi muşcă buza inferioară cu putere, dându-şi bretonul din faţă. Se lăsă în jos pe perete, ascunzându-şi chipul pe picioarele sale. Picături reci îi alunecară pe chip, fără să realizeze, începu să plângă incontrolabil. Însă de ce nu ar face asta? Era destul de tristă şi acum regreta şi faptul că îl sărutaseră. Nici nu îşi mai amintea de ce a făcut asta, ce tupeu a putut avea.
Oftă, ridicându-se uşor în picioare, rezemându-se cu o mână de perete şi privind spre treptele scărilor. Băiatul urcase sus, la sigur se îndreptase în camera lui pentru a se culca. Era cel mai bine să facă asta când era beat, poate şi ea trebuia să facă acelaşi lucru. Dar nu avea de gând să doarmă în sufragerie, în niciun caz. Putea profita de faptul că era beată şi ameţită. Urcă uşor scările încă rezemată de perete, până ajunge pe hol. Mergând lent ajunsese în cele din urmă în camera băiatului. Închise uşa în urma sa, privind către pat. Băiatul părea să doarmă destul de adânc. Era fără tricou şi întins cam pe tot patul, noroc că acesta era de mai multe persoane.
Ah Ra înghiţi în sec, apropiindu-se cu paşii micuţi de patul acestuia. Se aşeză doar pe o margine, privind atentă chipul băiatului. Începu să se joace cu, câteva firicele din părul său, îndepărtându-i-le de pe chip. Fata zâmbi, aşezându-se lângă băiat. Îşi puse o mână pe pieptul său, rezemându-şi capul de al lui.
-Măcar asta îmi datorezi. şopti aceasta uşor, ridicându-şi capul pentru a îl săruta scurt pe obraz. Îşi lăsă capul la loc pe pernă, lângă al lui, închizând ochii şi sperând să adoarmă cât mai repede.