Your here, with me

Cum naiba sa fiu atat de neatenta incat sa nu observ la naiba ca adversarul se pregatea sa ma loveasca. Mi-am luat o vraja directa iar acum ma bandajam. Dupa o chestie ca asta tragi si foloasele este normal. M-am uitat in jurul meu in timp ce asistenta se uita la rana mea. Am inchis din ochi pentru ca ma durea destul de rau dar am tacut din gura pentru ca pana la urma era numai vina mea si nu a altcuiva. Trebuia sa fiu mult mai atenta si pe langa asta sa ne duelam intr-un loc in care copii nu vin. Ce nebunie, nici nu trebuia sa accept acest lucru. Acum am facut prostia asta si dupa tot eu ma plang ca m-am ranit si imi dau seama ca nu am facut bine nimic. Doar nu dorea sa afle Yu. Nu vreau sa il supar si stiu ca este foarte protectiv si ingrijorat cand este vorba de mine iar eu mai mereu il supar. Da ce fel de logodnica mai sunt si eu in aceste momente? Aproape ca imi vine sa sterg memoria tuturor dar nu putea sa fac acest lucru. Pana la urma era o vraja foarte grea si as fi avut probleme si mai mari decat aceasta rana care ma doare. In acest moment doar trebuie sa stau cuminte si sa astept ca asistenta sa ma bandajeze, sperand ca Yu nu a aflat de lovitura.

Isi vedea linistit de treaba in clasa, corectand niste lucrari pe care astazi trebuia sa le inapoieze elevilor. Ramase destul de in urma cu notele de cand incepuse sa-si scrie noua lucrare despre creaturile magice. Nu era deloc atent in jurul sau caci nimeni inafara de el nu se afla in clasa insa, cand un elev veni in graba sa vorbeasca cu acesta, toata atentia lui Yu se indrepta spre el. Ii spuse ca logodnica sa avusese un duel si ca acum era ranita, in cabinetul medical, facandu-l pe Yu sa mareasca involuntar ochii si sa se ridice imediat de la catedra. Parasi in graba clasa si se indrepta spre cabinet, intrand ca o tornada pe usa, privind direct spre roscata care isi bandaja ranile.
-Min... ce naiba s-a intamplat?!
Se apropie ingrijorat de aceasta, privind-o fix in ochi.

Ma uitam cu atentie la ranile mele iar cand usa se deschise si Yu intra pe usa, aproape ca imi venea sa imi dau o palma. Iar am reusit sa il ingrijorez. Cine naiba este desteptul care a putut face acest lucru? Doamne imi venea sa sar in sus de nervi dar mai ales pe mine eram cea mai nervoasa. Nu imi venea sa cred ca iar am facut asta. Privirea mi se duse direct la ochii sai care pareau ingrijorati si atintiti asupra mea. Un oftat imi iesii printre buze in timp ce ma jucam usor cu esarfa mea neagra de la gat.
- Imi pare rau, Yu. Nu vreau sa te supar si nici nu vreau sa te ingrijorez. Imi pare rau pentru ca mereu fac asta. Nu fii suparat te rog. Sunt in regula, doar cateva rani care se pot vindeca destul de repede. Am avut un mic duel si am pierdut din cauza asta. Atentia mi-a fost atrasa de elevii care se plimbau pe acolo si am ratat vraja care venea spre mine. Voi fi bine promit. Te rog, nu te supara. Chiar imi pare rau, spuse aceasta oftand usor
M-am uitat in ochii lui si am oftat usor. Mai aveam putin si plangeam la cat de nervoasa era pe mine dar nu am facut asta. Doar vroiam ca Yu sa nu mai fie suparat si ingrijorat.

Isi duse o mana la ochi, frecandu-i putin in timp ce scapa un scurt oftat. Isi trase un scaun langa ea, tinandu-si coatele pe genunchi, privind in jos ganditor. Se bucura ca nu era nimic grav insa nu putea sa spuna ca ii placea ceea ce facuse.
-E in regula dar ti-am spus de atatea ori sa nu te mai duelezi. Nici nu inteleg de ce tot faci asta, mai ales cand esti inafara orelor si nu trebuie sa pui in practica anumite lucruri. Puteai ajunge mult mai rau, puteai sa iti pierzi viata, Min. Trebuie sa incetezi cu asta; nu suport sa te vad ranita, scumpo.
Isi duse o mana pe capul tinerei, mangaindu-i parul tandru in timp ce ii zambi dulce.

M-am uitat cu mare atentie la baiat cand s-a asezat pana mine si a oftat, uitandu-se in pamant. Da, era ingrijorat. De asta puteam sa fiu sigura. Ohh bravo din nou Min, esti tare. Il asculta cu atentie iar cand imi puse mana pe par am zambit dragut. Am inteles mereu ca nu trebuie sa fac asta dar totusi....parca nu puteam sa stau departe de probleme. Sunt ca si un magnet pentru aceste lucruri. Pff ce prostie mai este si asta?
- Stiu ca nu iti place sa ma vezi ranita dar pana la urma este parte din treaba mea. O sa fiu bine. Mai stiu si ca nu iti place sa ma duelez dar stii ca sunt ca un magent de necazuri. Este pur si simplu in riscul meseriei plus ca stii ca nu poti sa ma aperi mereu. Ai putea sa patesti tu ceva si nu vreau asta. Chiar imi pare rau. Te iubesc asa de mult si mereu te fac sa suferi, nu iti te fac sa fii fericit si mandru de mine, am spus eu uitandu-ma la inelul de pe propria mana.
Oare de ce faceam numai prostii? Acum avea sa se revanseze intr-un fel dar nu stia cum sa faca acest lucru. Trebuia sa ma gandesc cu atentie la cum voi face acest lucru dar momentan nu aveam idei.

-Min, este de datoria mea sa te apar si sa ma ingrijorez cand tu patesti ceva. Esti una dintre cele mai importante persoane din viata si nu pot risca sa te pierd, nu pot sa stiu ca esti ranita si ca suferi. Nu imi pasa daca eu patesc ceva, vreau sa ma lasi sa te apar. Ce fel de logodnic as mai fi daca nu mi-ar pasa de tine? Promite-mi ca data viitoare o sa ai mai multa grija si ca te vei feri de duelurile prea periculoase. Inteleg ce fel de meserie ai si inteleg ce presupune aceasta dar ia-o mai usor.
Ii facu scurt cu ochiul, sarutandu-i protectiv crestetul capului, retragandu-si mana. Ofta adanc, trecandu-si ambele maini peste fata, ridicandu-se de pe scaun.
-Cat de grav este? Cat va dura sa iti revi?
Intreba in legatura cu ranile, privind-o pe asistenta care terminase sa ii bandajeze iubita.

M-am uitat la baiat cand incepu sa vorbeasca si am oftat usor. Stiam ca asta va zice, puteam fi sigura de asta. PAna la urma il cunoastea mai bine decat oricine pe baiat. Am oftat inca odata iar dupa m-am uitat la el.
- Stiu asta dar daca tu patesti ceva nu voi putea sa traiesc fara tine. Imi va fi greu. Dar stiu ca faci orice poti sa ma aperi. Iti multumesc si da ai dreptate. O sa incerc sa fiu mai atenta promit. Chiar imi pare rau stii ca te iubesc si nu vreau sa te supar in niciun fel, spun eu zambindui dragut
Privirea mi se duse asupra baiatului si m-am intristat cand l-am vazut asa de suparat si trist. Cand intreba, m-am dat jos din pat si l-am luat in brate in urmatoarea secunda.
- Nu este grav. Deja sunt bine. Imi vor trece in vreo 4 zile dar nu este nimic grav, stai linistit, spun eu chicotind usor.
M-am uitat in ochii lui in timp ce o mana mi-am duso dupa gatul sau iar una pe obrazul baiatului. L-am privit pentru ceva timp iar dupa mi-am lipit buzele de ale lui intr-un sarut mai brutal si romantic.

Stia ca Min il iubea si ca ii parea rau pentru ceea ce se intamplase asa ca, nu putea spune ca era chiar suparat pe ea. Era putin nervos ca nu fusese acolo ca sa o apere si ca aceasta a ajuns la cabinetul medical dar, ce putea face? Stia prea bine cum era logodnica lui caci, de cand s-au intalnit prima data, aceasta nu s-a schimbat prea mult. O iubea cu adevarat si ura cand nu era acolo ca sa o apere dar va avea mai multa grija data viitoare.
Zambi cand auzi ca in minim patru zile avea sa se vindece, fiind o veste foarte bune. Deci ranile ei chiar nu erau atat de grave pe cat Yu crezuse. Rasufla usurat in timp ce isi tinea mainile pe talia subtire a iubitei sale, zambind in timp ce ii admira frumosul chip de care se indragostise. Ii raspunse la sarut la fel de pasional si de brutal, strangand-o la piept, avand totusi grija sa nu ii provoace dureri.
Adora cand primea astfel de saruturi din partea acesteia si simtea cum incepea sa se excite, fiind sensibil cand venea vorba de Min. Ii cunostea atat de bine corpul si numai cand si-o imagina goala ii venea sa sara pe ea.
Opri sarutul cand nu mai avuse aer, zambind larg.
-Si eut te iubesc, Min. Dar serios, ai grija de tine. Cum te astepti sa te mai domin noaptea daca tu esti ranita?
Intreba pe un ton pervers, ranjind la fel in timp ce o privea adanc in ochi.

L-am impins usor pe Yu si am inceput sa rad cand l-am auzit. Se pare ca nu se putea abtine dar asta ii placea la nebunie. Pana la urma il iubesc asa cum este el. Sarutarile lui sunt cele mai tari si se simte mereu iubita cand este cu el, in permanenta.
- Pai sa stii ca mai este lume pe aici. Nu trebuie sa zici ce facem noi noaptea. Si acum ca ai adus vorba de asta. Ups este numai vina mea. Acum mi-am dat seama ca nu ma doare numai pe mine pentru ca m-am lovit dar te doare si pe tine pentru ca seara nu iti poti face de cap, nu? Imi pare rau iubire dar va trebui sa astepti, spuse aceasta zambind dragut
Ranjetul acestuia ma facea sa rad usor mai ales cand amandoi inca ne pierdeam unul in ochii altuia. Ce ciudat este sa fii cu o persoana si de fiecare data sa te indragostesti mai mult de aceea persoana, desigur cand esti cu ea. Asta era relatia mea si a lui Yu. Niciodata nu ne puteam oprii din iubit si in fiecare zi ma indragosteam mai mult de el.

Incepuse sa rada amuzat dupa ce fata vorbise, ducandu-si o mana la gura rusinat. Uitase complet de asistenta care acum se uita amuzata la ei doi. Isi ceru scuze pentru faptul ca gura i-o luase inainte apoi isi privi iubita.
-Am uitat complet ca nu suntem singuri.
Rase iarasi apoi ofta usor, usurat caci rasul asta chiar ii prinsese bine. Pentru el nu era o problema sa astepte caci nu isi iubea logodnica doar pentru corpul acesteia si pentru faptul ca era cea mai grozava in pat. O iubea pentru ceea ce era, pentru frumusetea ei, pentru zambetul ei radiant, pentru sufletul ei atat de mare si pentru ca il facea fericit.
-Nu iti face griji, scumpo. Am sa astept cat vrei tu demult. Insa, acum trebuie sa ma intorc la clasa. Elevii cred ca au venit deja iar eu mi-am lasat lucrurile pe catedra. Vorbim dupa, mergem impreuna acasa daca nu mai trebuie sa ramai peste program.
O saruta dulce pe buze ca apoi sa paraseasca cabinetul, intorcandu-se la clasa. Un profesor ii tinuse locul pana atunci asa ca ii multumi, asezandu-se la catedra, intorcandu-se la corectatul lucrarilor caci toti elevii copiau o lectie din carte.

M-am uitat cu atentie la logodnicul meu iar dupa l-am sarutat si eu la randul meu in timp ce am dat afirmativ din cap. Dupa ce acesta pleca, am inceput sa am imbrac si ma bucuram ca nu ma mai durea asa tare. Se uita in jur iar dupa simtii o bubuitura a scolii. Privirea i se duse catre sala de antrenament iar dupa isi duse pasii direct catre acolo chiar daca asistenta era contra. Pana la urma trebuia si eu sa ajut. Cand am ajuns acolo am vazut niste elevi care stateau ascunsi iar in mijloc, unul care s-a transformat in dragon. Mi-am marit ochii si am oftat usor gandindu-ma ca eu m-am transformat in dragon destul de tarziu si nu era normal. Acum copilul nu mai putea sa mai controleze bestia si ii luase corpul. Va trebui sa folosesc magie neagra, doamne! Se uita la baiat si se gandii la incantatie. Intinse mainile si incepu sa spuna incantatia iar din mana sa iesisera niste sfere de energie care se dusera spre dragon. Acesta nu suporta asta si arunca flacari iar dupa dadu cu coada. Se ferii de toate loviturile, nu mai dorea sa se mai raneasca dar ca sa il transforme inapoi avea nevoie de concentrare si de ajutor, singura sigur nu putea.

Nu era de multtimp in clasa cand a auzit acea bubuitura, tresarind de-a dreptul speriat, elevii incepand sa se ascunda sub banci. Le spuse sa evacueze in ordine clasa si sa se duca afara, asigurandu-se ca asa au facut, apoi fugi spre sala de antrenament, locul de unde se auzise zgomotul acela. Mari involuntar ochii cand vazu dragonul, realizand ce se intamplase. Sarmanul copil... atat de devreme si cu siguranta era ingrozit insa, acum ca Yu era acolo, totul avea sa fie bine. Isi vazu iubita si se duse direct spre ea, luandu-i mainile intr-ale sale, privind-o serios.
-Nu folosi magia neagra. E doar un pusti speriat si o sa-l ranesti. Lasa-ma pe mine sama ocup de asta. Tu stai de-oparte, intr-un loc sigur, bine?
O saruta scurt apoi isi indrepta privirea spre dragon.
-E ok amice,nu iti fie teama. Sunt cu tine acum.
Spuse in timp ce se apropia de dragon cu pasi lent, o aura de culoare auriu ii invalui tot corpul. Era profesor in studierea creaturilor magice iar asta insemna ca avea si abilitatea de-ale controla. Inainte sa se faca profesor, fusese imblanzitor si stia cum sa rezolve problema asta.
-Nu iti fie teama, nimeni nu iti va face rau. Vei fi bine, treci prin ceva normal. Nu vei pati absolut nimic.
Spuse zambitor, apropiindu-se si mai mult, dragon aplecandu-si capul spre Yu, acesta ducandu-si lent mainile pe botul lui, mangaindu-l ca sa-l linisteasca.

M-am uitat cu atentie la dragon iar dupa la Yu cum se duce spre el. Nu vroia sa fie ranit si sper ca nu va patii asta. Am privit cum aura de imblanzitor ii apare iar dupa m-am uitat in jur pentru ca trebuia sa stau deoparte. Uitandu-ma cu atentie am vazut ca sunt niste copii pe acolo, speriati. Stateau intr-un colt. Pasii mei se dusera direct spre ei si m-am pus in genunchi, incepand sa ii privesc.
- Totul este bine. Stati jos aici, pentru ca sunteti in siguranta cu mine aici, nimeni nu o sa va faca rau, am spus eu zambind dragut la ei
Aceastia au venit langa mine si s-au pus in fund iar dupa am luat o fetita care era tare speriata in brate si care plangea. Nu ii venea sa creada, cat de speriati erau. Cam ciudat sa vad cum un copil se transforma in dragon, era foarte greu. Am strans in brate copilul dar din ce in ce mai tare iar restul s-au strans langa ea. Sala de antrenament era distrusa, iar cateva pietre incepusera sa cada. M-am speriat iar dupa am facut cu mainile un cerc si l-am aruncat in fata. In jurul lor, se forma un scut negru, care ne va proteja. Am inceput sa ma uit la Yu, vrand sa fiu sigura ca este bine, in timp ce ii mangaiam parul protectic fetei.

Era destul de greu pentru Yu sa controleze dragonul, sa-l imblanzeasca cai era agitat si sperat. Folosise o mare parte din energie pentru a reusi asta, transferand acea energie in corpul dragonului ca sa-l faca sa se intinda pe podea, ca un catelus, stand gemuit, tinandu-si coada in jurul lui Yu. Acesta inca il mai mangaia pe bot si ii vorbea calm, dragonul fiind calmat la maxim dar, nu putea sa se transforme inapoi.
-S-a terminat, Min. Sunteti in siguranta acum insa, am nevoie de tine. Nu se poate transforma la loc. E inca in stare de soc si nici nu stie cum sa o fac. Il poti ajuta? Nu te va rani asa ca poti veni incoace iar cei mici sa astepte in spatele barierei.
Spuse pe un ton calm, zambindu-le ca sa le demonstreze ca totul era okey acum si ca nu mai aveau de ce sa isi faca griji.
Dragonul pufaia scurt, privindu-l pe profesor, simtindu-se slabit din cauza efortului si a starii de soc in care era. Continua sa isi tina coada in jurul lui Yu ca sa se asigure ca acesta nu va pleca, privind-o apoi pe Min

Nici eu si nici Yu nu prea mai aveam magie destula. El folosea o cantitatea uriasa pentru a controla dragonul iar eu am folosit pentru lupta, pentru atac iar acum pentru scup. Ca sa il transform trebuie sa folosesc toata magia pe care o aveam. Am inceput sa ies scut si le-am facut cu mana copiilor. M-am dus usor catre Yu iar dupa dragonul se incolacii in si mai rau in jurul lui Yu. Am inceput sa chicotesc usor iar dupa i-am pus mana pe bot incepand sa il mangai usor, vrand sa ii arat ca nu ii fac nimic.
- Este bine. Nu te speria. Iti promit ca nu o sa-l i-au pe Yu de langa tine. Este al tau am inteles, spun eu zambind usor.
Am tras aer adanc in piept si m-am pus in genunchi, continuand sa am mainile pe nasul dragonului. Mi-am inchis ochii si am spus o incantatie iar dupa mici unde negre incepeau sa ii invadeze corpul dragonului, pana cand devenea din ce in ce mai mic. Incepeam sa tremur usor, iar transformarea lui se facea cam greu. Chiar ca voi ramane fara magie. Pana la urma, dupa ce timp corpul dragonului disparu, ramanand doar copilul iar eu am cazut pe spate, cu ochii aproape inchisi, uitandu-ma la tavan. Nu mai aveam mult si aveam sa adorm sau doar lipsa de magie ma facea sa cred asta.

Isi apleca usor capul cand dragonul se incolaci mai mult in jurul sau, simtindu-se usor stanjenit. Chicoti amuzat, intelegand de ce acesta era atat de disperat sa nu-l piarada pe Yu. Pana si el ar fi fost daca s-ar fi transformat pentru prima data in asa ceva. Probabil ca ar fi facut mult mai urat.
O privea atent pe Min, asigurandu-se ca nu avea sa pateasca nimic si ca era in siguranta. Observa cantitatea de energie pe care o folosea si obeserva ca nici nu mai are prea multa, apreciind eorul depus de aceasta. Mereu a considerat-o o femeie puternica si mereu avea sa o considere astfel.
Zambi larg cand totul lua sfarsit si cand pustiul isi revenise, lasand paramedicii sa-l ia de-acolo caci, intre timp, cineva sunase dupa salvare, lucru foarte bun. Se duse repede la iubita lui, cazand in genunchi langa ea, cuprinzand-o in brate. O ridica, tinand-o ca pe o mireasa, sarutandu-i protector fruntea.
-Esti grozava, iubito. Dormi acum. Te duc la cabinet sa te odihnesti pe patul de-acolo.
Ii facu scurt cu ochiul si parasi sala de antrenamente, lasandu-i pe cei din consiliul de administratie sa evalueze pagubele si restul, ducandu-se la cabinet.

Cu ultima putere m-am strambat cand l-am auzit pe Yu ce vorbea. Doamne, nu. Chiar nu! M-am uitat cu atentie la el si am inceput sa ma gandesc la ceea ce vroiam sa ii zic. Chiar nu vroiam pe patul acela urat si tare de la spital, dorea sa mearga acasa si sa doarma cu Yu.
- Nu vreau la cabinet. Vreau acasa, sa dorm cu tine. Te rog, spuse aceasta uitandu-se la el
Mi-am lipit capul de pieptul baiatului iar dupa mi-am pus mainile in jurul gatului acestuia. Am inceput sa il strang usor, incat sa nu ii mai dau drumul. Cand am zis ca vreau acasa am vorbit serios iar acum baiatul va vedea asta. M-am uitat usor in jur si am vazut cabinetul, oftand usor. Nu mai avea energie sa vorbeasca asa ca m-am lasat batuta. Mi-am bagat capul in pieptul sau si am inchis ochii adormind in bratele sale puternice.

O auzise pe fata vorbind si, daca aceasta dorea sa mearga acasa, atunci Yu o va duce acasa. Nu ii placea locul ala si nu o invinovatea pentru asta; era normal. Observand ca a adormit, pastra tacerea si iesi din academie, ducandu-se spre parcare. Odata ajuns, se apropie de o masina neagra, sport, destul de scumpa, deschizand portiera de la locul pasagerului, punand-o pe fata acolo, incet si cu grija. Ii puse centura si inchise silentios portiera, intrand si el in masina.
Conduse destul de repede pana acasa si, odata ajunsi, intra cu masina direct in garaj. Cobora si o lua iarasi pe Min in brate, intrand in casa. Se duse in dormitorul lor si o intinse pe pat ca apoi sa isi dea jos camasa alba ce-o purta si incaltamintea, urcandu-se in pat, langa iubita lui. O lua usor in brate, tinand-o la pieptul lui, lasand-o sa doarma caci aceasta era foarte obosita si trebuia sa isi incarce bateriile.
Si el era obosit asa ca nu dura mult pana ce adormise. Nimeni nu avea sa ii mustreze ca au plecat de la scoala; cu siguranta toti au fost trimisi acasa dupa acel incident, si aveau sa ramana acolo pana ce sala va fi renovata.

Simteam cum sunt carata in mai multe locuri dar nu mai aveam puterea de a mai spune ceva. Pur si simplu am tacut din gura si am dormit in continuare. Pana la urma mi-am simtit perna sub cap si mi-am dat seama ca am ajuns acasa iar dupa a zambit in somn in timp ce il simteam pe Yu langa mine care adormise si el, credeam eu.
Pana la urma toata oboseala disparu iar Min se simtea usurata si plina de energie. Am inceput sa imi dau cu mainile la ochi iar dupa sa ii prind pieptul lui Yu in brate, sarutandul usor pe el iar dupa pe gat. Stiam ca de multe ori baiatul nu simtea lucrurile astea mai ales cand era obosit. Mi-am dus mainile la bretonul sau si i l-am dat din ochi usor iar dupa mi-am pus capul pe pieptul sau spunand un mic " Te iubesc, Yu" pentru ca nu doream sa il trezeasca pe baiat din somnul sau adanc. Era iubirea mea si nu doream sa pateasca ceva niciodata pentru ca nnu stiu ce m-as face fara el si fara iubirea lui.

Se trezise cu mult timp inaintea lui Min insa nu se miscase caci nu dorise sa o trezeasca, stiind ca aceasta avea nevoie de cat mai multa odihna. Nici nu isi deschise ochii caci nu vedea nimic rau in a mai motai si lenevi putin. In plus, astazi era weekend asa ca nu aveau ore si nici planuri mai speciale.
Simtise perfect ceea ce Min ii facea dar nu reactiona in nici un fel, lasand-o sa creada ca el inca mai dormea. Doar in clipa cand auzi acele cuvinte, zambi larg, fericit, fiind un mod de-a dreptul perfect de-ati incepe dimineata.
-Si eu te iubesc, Min
Ii raspunse imediat, chicotind amuzat caci, la pariu ca aceasta nu se asteptase ca el sa fie treaz si sa o auda. Nu ca ar fi ceva gresit in asta; nu era prima data cand o auzea spunand acele cuvinte si nici nu va fi ultima, cu siguranta.
Isi deschise ochii si ii privea atent logodnica, curios de reactia ei.

Ma uitam cu atentie la el vazand cat de mult il iubeste. Este tot ce aveam nevoie eu. Universul meu desigur. Cand l-am auzit ca imi raspunde la Te iubesc, am sarit usor in sus. Doamne, nu ii venea sa creada ca este treaz. Iar ma pacalea si asta nu suportam deloc. M-am urcat usor peste si m-am uitat urat in ochii lui ca de fiecare data.
- De ce tot iti place sa ma sperii? Nu te pot intelege, credeam ca dormi. Puteam sa jur asta. Haide Yu de fiecare data trebuie sa te pedepsesc, spun eu zambind dragut
M-am aplecat spre el in timp ce mi-am pus mainile pe pieptul sau si l-am muscat de buza iar dupa am conceput un sarut pasional intre noi. Cand sarutul fu rupt, mi-am dus buzele mai jos la gatul sau si am inceput sa il sarut de mai multe ori stiind ca il innebuneste asta iar dupa l-am muscat mai tare. M-am uitat mandra la semn iar dupa am dat cu limba peste partea vatamata, vrand parca sa se vindece.

Incepuse sa rada copios cand ii vazu reactia, simtind ca avea sa lesine de-atata ras. Mereu adora sa o surprinda pe fata caci reactiile ei erau de-a dreptul simpatice! Chiar nu se putea abtine si putea spune ca ii intrase in reflex sa faca asta de fiecare data cand avea ocazia.
-Scuze, dar, nu ma pot abtine! Esti o scumpa cand te iau prin surprindere!
Dorise sa rada iarasi insa rasul ii fu blocat atunci cand buza i-a fost muscata si cand acel sarut incepuse. Ii raspunse la fel de pasional, tinandu-si mainile pe mijlocul acesteia, scapand mici gemete de placere. Mereu era pedepsit astfel, mereu in acelasi loc caci fata stia bine ca gatul era punctul erogen al lui Yu. Stranse usor din ochi cand fu muscat, muscandu-si buza inferioara, mandria trezindu-i-se la viata.
-Uite ce-ai facut... Acum e complet treaza. Esti o fata atat de rea.

L-am ascultat cu atentie iar acesta incepu sa vorbeasca, m-am inrosit usor in obraji pentru ca mereu reuseasca asta. Se pare ca il excitasem destul de tare pe baiat iar acum ar trebui sa am grija de el sa scape de acest lucru. Ehhh nu moment pe care si-l dorea mai mult decat orice.
- Ohh imi pare rau dar mereu fac acest lucru. Nu stiu cum de nu mi-e rusine dar se vede ca ma vrei din toate punctele de vedere si sincer nu te pot refuza, spun eu zambind pervers
Am inceput sa il sarut cu patima iar dupa mi-am lasat o mana spre blugii pe care ii purta baiatul. Cu cateva miscari i-am deschis si i-am lasat mai jos, iesind la iveala boxerii strampti pe care baiatul ii purtea. Buzele mele continuara sa se uneasca cu cele ale baiatului iar mana continua sa isi duca cursul. Ajunse pana la urma in boxeri de unde ii prinse mandra baiatului si incepu sa i-o pompoze cu miscari lente. M-am uitat la baiat, in timp ce am coborat la gat dar nici bine nu am inceput si noi ca am fost intrerupti de telefonul logodnicului meu.
- Serios? Chiar acum? Nu imi vine sa cred, spun eu oftand destul de tare
Mi-am retras mana si mi-am dus-o la telefonul baiatului uitandu-ma. Vazand ca este directorul, am ridicat o spranceana si i l-am dat baiatului.

Ranji larg cand auzi ce spusese Min si cand incepu sa il dezbrace, raspunzandu-i la fiecare sarut in parte, la fel de pasional si de dornic de-a o avea. Ceva ii spunea ca va avea parte de clipe pline de placere dar, planurile lui au fost spulberate in clipa cand telefonul incepuse sa-i sune. Isi duse disperat o mana la cap, oftand adanc, luand telefonul cand Min i-l daduse.
Observase ca era directorul asa ca raspunse, ascultand ce avea acesta de spus, inchizand telefonul in cele din urma.
-Dupa cum sti, a fost directorul... A spus ca pustiul nu este deloc bine si crede ca ai facut ceva gresit atunci cand l-ai transformat in om inapoi dar, sunt sigur ca nu ai facut absolut nimic. Chestia este ca ne-a spus sa ne ocupam de problema asta altfel pustiul risca sa isi piarda viata.
Spuse in timp ce cazu pe ganduri, oftand din nou. Se ridica in sezut, privind-o pe Min serios.
-Cunosc pe cineva care ne poate ajuta. Cunoaste foarte bine magia neagra si toate potiunile existente, chiar si cele interzise insa, mereu e vorba de cate un sacrificiu si mereu este ceva periculos la mijloc.

Am inceput sa ma stramb cand l-am auzit pe Yu. De ce directorul mereu credea ca este vina mea? De ce mereu eu? Am facut totul bine, pana la urma nu eram o incompetenta si nu stiam sa fac nici o vraja macar.
- Dar am facut bine. Nu sunt proasta, stiu ca am facut totul bine dar este o varsta destul de frageda pentru o astfel de trasnformare. Nu este vina mea, am spus eu aproape venindu-mi sa plang
Daca chair era vina mea inseamna ca sunt pe cale sa omor pe cineva. Doamne, nu putea fi vina mea. L-am ascultat pe Yu si mi-am dat seama despre cine este vorba, incepand sa imi dau ochii peste cap. Serios?
- Nu imi spune ca trebuie sa mergem din nou la Rebecca? Mereu ea este mai bune decat mine si mereu imi va zice asta, spun eu dandu-ma jos de pe Yu
Pasii ma dusera spre dulap de unde mi-am luat niste blugi, un tricou mulat si pe deasupra mi-am pus o geaca de blugi in timp ce imi picioare mi-am pus niste cizme cu tinte. Aratam ca o adolescenta dar pana la urma nu eram asa de batrana. M-am machiat repede, mi-am aranjat parul si m-am uitat la Yu dar foarte nervoasa, nu din cauza sa desigur.